Cristina LILA

FLUTURE ARGINTIU

ROMAN

(fragment)

lundi 14 avril 2008

CAPITOLUL UNU

         Lipsa de echilibru a scriitorului vine din acela[i sentiment pe care îl are curva, care se ab]ine de la orgasm. Cînd simt nevoia sa fiu nefericit` [i singur`, m` duc într-un loc în care forfota zilei m` calc` în picioare, ignorîndu-mi existen]a.

Catedrala de azi – i-am pip`it pere]ii de piatr` sfid`toare în eternitatea ei rece, sau poate c` am sim]it sub degete timpul împietrit în acele figuri austere de sfin]i… Apoi, ajuns` acas`, am desenat cîteva flori…

Arta de a-]i omorî timpul, cînd nu mai știi ce s` faci cu el. Tema asta revine continuu în mintea mea, obsedant`. Brusc, mi-am amintit de Suvorov…

Aveam pe undeva o însemnare… o noti]`, cîteva rînduri mîzg`lite din goana c`milei pe un col] de ziar… |n fiecare sear` adun aceste hîrtiu]e, le pun undeva, dup` care le caut zile la rînd [i, dac` nu le g`sesc, înseamn` c` nu aveau nici o importan]` pentru mine. Suvorov... îmi amintesc ce anume m-a frapat: strategul care nu a pierdut nici o b`t`lie. Napoleon tot a mai pierdut cîteva.

Generalul, apoi feldmare[alul [i, în fine, generalissimul Suvorov, i-a b`tut pe polonezi, pe turci în vreo dou` rînduri, l-a temperat pe Emilian Pugaciov cu r`zboiul lui ]`r`nesc, a dat de p`mînt cu Italia [i Elve]ia care, culmea, l-au mai f`cut [i prin]...

Poate c`, de fapt, nu-mi place de el, ci de numele lui, care este o alternan]` poetic` de consoane [i vocale. Dac` eram b`rbat, poate c` resim]eam altfel aceste reverberta]ii poetice ale istoriei, dar nu sînt. A[a c`, îi mul]umesc lui Dumnezeu c` nu m-a f`cut b`rbat [i m` întorc la florile mele, la crescutul copiilor, la sp`latul veselei, la p`s`rile ce î[i iubesc zborul, pentru c` altfel nici n-ar mai zbura, de teama de a nu-[i vedea umbrele strivite de stîncile t`ioase ale mun]ilor.

Stau aplecat` peste mas` [i desenez... urm`resc atent` fiecare contur care se naște din vîrful creionului. Dahlia,  jonquille, violette, iris... Cu toat` decen]a, iris seam`n` cu o... sau invers!

Ar trebui s` scriu prima fraz`. De obicei, nu am un titlu. Vine el singur în timp ce scriu, sare brusc de undeva, ca o broasc` rîioas` de sub o frunz` de [tevie, de sub un brusture c`rnos, apoi totul curge de la sine… dar care s` fie oare prima fraz` ?

Coala pe care am desenat are pe verso un citat:

“Şi aşa se văzură toţi trei înlr-un apartament de  pe strada 42,  unde  nişte blonde,  machiate  şi coafate ca stelele de cinema, le serviră nişte amestecuri de bău­turi -  era la modă să amesteci băuturile — ceea ce i-a făcut să stabilească amuzante scări valorice între băuturile  de-aici şi minyulul de la Hotel Diligencias din Veracruz, punciul rose din Antile,  mojito cubano cu frunze răcoroase de izmă, roua cocoşului făcută din ienupăr,   zamurito   cu   hreniţă   sau   lămîie,   chicha   şi pulque bine fermentate, de la noi din Tierras Calientes. (Alejo CARPENTIER – « Recursul la metod` »)

Asear` am fost la bar, am trecut s` beau o cafea [i s` fumez o ]igar` în strad`, cu pictorii. G`l`gio[i, infatua]i, fanfaroni, b`gaser` la mijloc o splendoare de fat`, c`reia îi ziceau Messalina. Ea rîdea, amuzat`. Am aflat c` era grafician`… desena mere [i cartofi, sus]inînd c` o fascinau porcii. |i sporeau intensitatea tr`irilor cu remarcile lor ieftine. Ti]ian o mîngîia pe um`r.

Barul se afl` pe strada le Breschet, col] cu le rue d’Enfer! Pe pere]i, portrete de ro[ii. Troi mois gratuits sans engagement… N’hésitez pas à nous faire part de votre commentaire.

|ntre cl`diri este un balcon f`r` cas`. Dar pîn` cînd, anafura [i c`delni]a, numai case f`r` balcoane ? Jean citeaz` din clasici, interpretîndu-i în felul s`u propriu. Stîrne[te rîsete din gît, din creierele îmbibate în alcool, în substan]a abastract` a neantului din noi.  

         Am plecat spre cas` dup` miezul nop]ii, cînd stelele începuser` s` se sting`, una cîte una, ca niște fe[tile r`mase f`r` seu... Se sting stelele, se ivesc zorile... str`lucesc zorelele... |n timp ce merg a[a, cl`tinîndu-m` de oboseal`, mintea mi-o ia razna peste ogoarele cere[ti [i m` cert [i eu cu zeii, ca Messalina, care deseneaz` obiecte indezirabile, pentru c` m`rul a devenit deja un simbol al putrefac]iei...

Eva i-a dat prima o consonan]` poetic`, apoi se bag` în seam`, în cea mai dramatic` scen` a lui Homer, îns`[i Afrodita [i... ocolisem deja aiurea pe o strad`, uitînd s` navighez pe cealalt`, intimidat` mereu de aceste întors`turi ale frazei pline de poezia putrefac]iei sau de putrefac]ia poeziei, sau deja navighez pe alte c`r`ri vetuste, pentru c` degeaba o judec`m noi pe curva aia de Elena din Troia, biata de ea nu are nici o vin`.

Afrodita a tras sforile, ea care s-a b`gat [i între Psihe [i Eros... pentru c` [i Psihe a fost cea mai frumoas` femeie de pe aceast` planet` turmentat` de votc`, gin [i l`mîie [i, cînd a r`pit-o Paris, ea ce s` fi zis biata fat`?! Nu m` r`pi, idiotule, c` te omoar` Hecuba, adic` m`-sa...

...[i dac` [i asta este istorie, înseamna c` am uitat cheile pe undeva, dac` nu mai am po[eta, care îmi atîrna de um`r, [i apoi idiotul `la de Paris îl ucide pe Ahile, de m-am spart ca un por]elan cînd l-am v`zut pe Brad Pit t`v`lindu-se cu s`geata în c`lcîi...